It is a commonplace that the human resource is the engine of any enterprise, be it state or private, more and more employers understanding the benefits of training young people right inside the organization, benefits that are, as a rule, bi-directional: on one hand, young people can find out more easily what it means to work in a company, they can put their theoretical knowledge into practice to see what suits them best professionally, they get to know the business, and sometimes the “preparation period” it takes shape in a stable job.

On the other hand, companies can identify talent at an early stage, communicate more easily and directly the values ​​and organizational culture, cover certain personnel needs for specific periods with relatively minimal costs and, if they decide to hire such people, they can even obtain certain financial-fiscal facilities.

In Romania, employers are increasingly opening the doors to young people, because they have two levers at their disposal: the internship and the stage period, two apparently similar notions (especially due to the confusion created by the English translation of “internship” by “stage period”) but which are very different in reality, being in fact provided for in two different normative acts: Law no. 176/2018 regarding the internship (modified) and Law no. 335/2013 regarding the completion of the stage period for higher education graduates (as amended). And, although both laws aim at developing the professional skills of the intern/stagiaire in a certain field, getting familiar with the requirements and specifics of the host organization, acquiring experience and professional skills, facilitating the transition from school to the labor market, the similarities stop here. From the very title of these two normative acts, a first difference results, and the second law is addressed exclusively to college graduates.

In short, the differences are as follows:

Regarding the stage period:

• The duration of the stage period is standard – 6 months, it is considered a debut in the profession and is taken into account when determining seniority in work/in the specialty.

• The stagiaire performs work based on an individual employment contract and the stage period contract – the first contract/job in his career that can be terminated at the end of the stage period only by written notification, without notice.

• The stagiaire receives a remuneration called a salary.

• Employers can receive from the state a subsidy of 2,250 lei per month for each stagiaire granted from the unemployment insurance budget within the limits of the funds allocated for this purpose.

Regarding the internship:

• The duration of the internship is a minimum of 1 month and a maximum of 6 months and by way of derogation from the provisions of art. 16 para. (5) of the Labor Code, the period during which the intern carried out the activity based on the internship contract is considered length of service, and as the case may be, in the specialty, depending on the type of activity.

• The intern performs the work based on the internship contract, but will not have an individual work contract at the same time.

• The internship contract must be registered in a special register (not in REVISAL / ReGES) made available by ANOFM (www.internship.anofm.ro), and cannot provide for more than 720 hours of work over the 6 months.

• The intern will carry out his activity under the coordination of a supervisor, will go through an evaluation procedure at the end of the internship period and will receive an internship certificate (which will specify the internship period, the activities carried out and the evaluation qualification).

• The intern must receive a taxable allowance – equal to at least half of the minimum gross salary per country, given proportionally to the number of hours of activity performed (for example, a minimum of 1,500 Lei at the level of 2023).

• The intern can be of any age but not less than 16 years old (or even 15, but only with parental consent).

• The intern must no longer have work/service relations with the organization where he/she does the internship, but may have worked in another organization/in another field (does not have to be the first job).

• It is not mandatory for the intern to have a degree.

• If the host organization, within 60 days from the completion of the internship program, decides to hire the intern, it can receive, upon request, from the unemployment insurance budget an “employment promotion bonus” in the amount of 4,586 Lei for each intern employed, but only if he proves that the labor relations have been maintained at least two years, which means that the respective amount will enter the accounts of the host organization only after the two years.

Host organizations that do not comply with these provisions may be fined, for example between 2,000 and 4,000 lei for non-payment of the allowance, or 10,000 to 20,000 lei for failure to comply with the obligation to conclude the internship contract before starting the activity.
Although there are several conditions to be fulfilled, the internship seems to be preferred by state or private companies that test in this way, with lower expenses, the compatibility between their needs and the skills of those who sign up for the internship.

Stagiar sau intern – aceasta-i întrebarea…

Este un loc comun faptul că resursa umană reprezintă motorul oricărei întreprinderi, fie ea de stat sau privată, din ce în ce mai mulți angajatori înțelegând beneficiile pregătirii unor tineri chiar în interiorul organizației, beneficii ce sunt, de regulă, bi-direcționale: pe de o parte, tinerii pot afla mai ușor ce înseamnă să lucrezi într-o companie, își pot transpune cunoștințele teoretice în practică pentru a vedea ce li se potrivește cel mai bine profesional, se familiarizează cu business-ul, și uneori „perioada de pregătire” se concretizează într-un loc de muncă stabil.

Pe de altă parte companiile pot identifica talentele în fază incipientă, pot comunica mai ușor și mai direct valorile și cultura organizațională, își pot acoperi anumite nevoi de personal pe perioade determinate cu costuri relativ minime și, în cazul în care decid să angajeze astfel de persoane, pot obține chiar anumite facilități financiar-fiscale.

În România, angajatorii deschid din ce în ce mai mult porțile tinerilor, pentru că au la dispoziție două pârghii: internship-ul și stagiatura, două noțiuni aparent similare (mai ales datorită confuziei pe care o creează traducerea din engleză a „internship” prin „stagiatură”) dar care sunt foarte diferite în realitate, fiind de fapt prevăzute în două acte normative diferite: Legea nr. 176/2018 privind internship-ul modificată și Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior astfel cum a fost modificată. Și, deși ambele legi vizează dezvoltarea abilităților profesionale ale internului/stagiarului într-un anumit domeniu, familiarizarea cu cerințele și specificul organizației-gazdă, dobândirea experienței și competențelor profesionale, facilitarea tranziției de la școală la piața muncii, similitudinile se opresc aici. Din chiar titlul acestor două acte normative rezultând o primă deosebire, iar cea de-a doua lege se adresează exclusiv absolvenților de facultate.

Pe scurt, diferențele sunt următoarele:

În ceea ce privește stagiatura:

• Durata stagiaturii este standard – 6 luni, este considerată debut în profesie și se ia în calcul la stabilirea vechimii în muncă/în specialitate.

• Stagiarul prestează munca în baza unui contract individual de muncă și a contractului de stagiu – primul contract/loc de muncă din cariera sa ce poate înceta la finalul stagiului doar prin notificare scrisă, fără preaviz.

• Stagiarul primește o remunerație numită salariu.

• Angajatorii pot primi de la stat o subvenție de 2.250 Lei pe lună pentru fiecare stagiar acordată din bugetul asigurărilor de șomaj în limita fondurilor alocate cu această destinație.

În ceea ce privește internship-ul:

• Durata internship-ului este de minim 1 lună și maxim 6 luni iar prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (5) din Codul Muncii, perioada în care internul a desfășurat activitatea în baza contractului de internship se consideră vechime în muncă, și după caz în specialitate, în funcție de tipul activității.

• Internul prestează munca în baza contractului de internship, dar nu va avea simultan și un contract individual de muncă.

• Contractul de internship trebuie înregistrat în mod obligatoriu într-un registru special (nu în REVISAL/ReGES) pus la dispoziție de ANOFM (www.internship.anofm.ro), și nu poate prevedea mai mult de 720 de ore de muncă pe cele 6 luni.

• Internul își va desfășura activitatea sub coordonarea unui îndrumător, va trece printr-o procedură de evaluare la finalul perioadei de internship și va primi un certificat de internship (care va specifica perioada de internship, activitățile desfășurate și calificativul la evaluare).

• Internul primește obligatoriu o indemnizație impozabilă – egală cu cel puțin jumătate din salariul minim brut pe țară acordându-se proporțional cu numărul de ore de activitate desfășurată (spre exemplu, minim 1.500 Lei la nivelul anului 2023).

• Internul poate avea orice vârstă dar nu mai puțin 16 ani (sau chiar 15, dar doar cu acordul părinților).

• Internul trebuie să nu mai fi avut raporturi de muncă/de serviciu cu organizația la care face internship, dar poate să fi lucrat într-o altă organizație/într-un alt domeniu (nu trebuie să fie primul loc de muncă).

• Nu este obligatoriu ca internul să aibă o diplomă.

• Dacă organizația-gazdă, în termen de 60 de zile de la finalizarea programului de internship, decide să angajeze internul, aceasta poate primi, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru șomaj o „primă de promovare a angajării” în valoare de 4.586 Lei pentru fiecare intern angajat, dar numai dacă face dovada că raporturile de muncă au fost menținute cel puțin doiani, ceea ce înseamnă că suma respectivă va intra în conturile organizației-gazdă abia după cei doi ani.

Organizațiile-gazdă care nu respectă aceste prevederi pot fi sancționate cu amenzi, spre exemplu între 2.000 și 4.000 de lei pentru neplata indemnizației, sau 10.000 la 20.000 de lei pentru nerespectarea obligației de a încheia contractul de internship anterior începerii activității.

Deși sunt mai multe condiții de îndeplinit, internship-ul pare să fie preferat de companiile de stat sau private care testează în acest fel, cu cheltuieli mai mici, compatibilitatea dintre nevoile lor și aptitudinile celor care se înscriu la internship.

Article published on Business-Mark.ro