The Gender Equality Index, measured by the European Institute for Gender Equality (EIGE), is an index that measures the situation of gender equality at EU level and at the level of each member state, giving a score from 1 (total inequality) to 100 (full equality ) in six basic areas – work, money, level of knowledge, time, power and health.

The purpose of measuring this index is to highlight the areas that need improvement and to provide support to the governors in developing more effective measures to ensure gender equality. According to EIGE, compared to 2010, this index either increased very slowly, stagnated, or even decreased at the EU level, mainly as a result of the 2020-2021 pandemic, the situation in Ukraine and the resulting economic crisis.
According to the latest measurements, Romania ranks 26th in the EU in terms of the gender equality index, with a score of 54.4 out of 100, 13.5 points less than the index registered at the level of the European Union.

The most important progress was registered by Romania in terms of women’s participation in the economic and political decision-making process – the share of women with the position of minister and parliamentarian increased significantly, more precisely from 7% of female ministers in 2010, to 17% of female ministers women in 2020, and from 10% women parliamentarians in 2010 to 20% women parliamentarians in 2020.

Regarding participation in the labor market – the employment rate in full-time equivalent – there was a slight increase, by 1% for women and 4% for men compared to 2010. However, the largest gender disparity in the rate of full-time equivalent employment is recorded between women and men without partners (21% v. 49%) and, respectively, between women and men in couples with children (70% v. 91%). Women are increasingly likely to spend fewer years of their lives in the workforce, which affects their career and retirement prospects.

On the other hand, there was an increased risk of poverty for both women (from 20% to 23%) and men (from 19% to 21%) compared to 2010, the people facing the greatest risk of poverty, being those with a low level of education (43% of women and 44% of men). And although efforts were made to provide equal opportunities to all, in 2020, fewer women than men participated in formal and informal education activities.

As in the EU, in Romania as well, the biggest gender gap compared to 2010 is recorded in the unpaid care activities to which women devote more time – taking care of children, grandchildren, the elderly, the disabled, household activities which require a lot of time fall back, somehow, by an unwritten rule, on women – more than 46% of women, compared to 25% of men.

And because the future can only be digital, one gratifying thing is that there is an increase in computer skills among women, especially in the 25-29 age group, which makes the gender disparity fade in favor of women (74% women vs. 63% men in this age group), although the gap is still wide when it comes to IT specialists (23% women vs. 77% men) or researchers and engineers in high-tech sectors (24 % women compared to 76% men). The pay gap between women and men in this field also persists, although it has decreased.

What is completely missing from the domains measured by EIGE is the score for gender-based violence – intimate partner violence, rape and femicide, in all their valences – prevalence, severity and disclosure). EIGE has proposed to collect administrative data in this regard, but the results will only be published in the framework of the gender equality index for 2024, as there are currently no new data to allow updating this score. The score will most likely be much different than the previous one, considering that during the quarantine periods imposed by the COVID-19 pandemic, women in violent relationships were locked in the house and exposed to their abuser for long periods of time, facing a greater risk of domestic violence. The overall objective is not to reduce the gaps in violence between women and men, but to completely eradicate violence.

Indicele egalității de gen în România

Indicele egalităţii de gen, măsurat de European Institute for Gender Equality (EIGE), este un indice care măsoară situaţia egalităţii de gen la nivelul UE şi la nivelul fiecărui stat membru, acordând un punctaj de la 1 (inegalitate totală) la 100 (egalitate deplină) în şase domenii de bază – munca, banii, nivelul de cunoştinţe, timpul, puterea şi sănătatea.

Scopul măsurării acestui indice este de a evidenţia domeniile ce necesită îmbunătăţiri şi de a oferi sprijin guvernanţilor în elaborarea unor măsuri mai eficiente de asigurare a egalităţii de gen. Conform EIGE, faţă de 2010, acest indice fie a crescut foarte lent, fie a stagnat, fie chiar a scăzut la nivelul EU, în principal ca urmare a pandemiei din 2020-2021, a situaţiei din Ucraina şi a crizei economice rezultate.
Conform ultimelor măsurători, România se situează pe locul 26 în UE în ceea ce priveşte indicele egalităţii de gen, cu un punctaj de 54,4 din 100, cu 13,5 puncte mai puţin decât indicele înregistrat la nivelul Uniunii Europene.

Cel mai important progres a fost înregistrat de România în ceea ce priveşte participarea femeilor la procesul decizional economic şi politic – ponderea femeilor cu funcţie de ministru şi de parlamentar a crescut semnificativ, mai precis de la 7% miniştri femei în 2010, la 17% miniştri femei în 2020, şi de la 10% parlamentari femei în 2010 la 20% parlamentari femei în 2020.

În ceea ce priveşte participarea pe piaţa muncii – rata de ocupare în echivalent normă întreagă – s-a înregistrat o uşoară creştere, cu 1% pentru femei şi 4% pentru bărbaţi faţă de 2010. Cu toate acestea, cea mai mare disparitate de gen la nivelul ratei de ocupare în echivalent normă întreagă se înregistrează între femeile şi bărbaţii fără parteneri (21% v. 49%) şi, respectiv, între femeile şi bărbaţii din cupluri cu copii (70% v. 91%). Este din ce în ce mai probabil ca femeile să-şi petreacă mai puţini ani din viaţă în câmpul muncii, ceea ce le afectează perspectivele de carieră şi de pensie.

Pe de altă parte, s-a înregistrat un risc crescut de sărăcie atât pentru femei (de la 20% la 23%) cât şi pentru bărbaţi (de la 19% la 21%) faţă de 2010, persoanele care se confruntă cu cel mai mare risc de sărăcie fiind cele cu nivel scăzut de studii (43% din femei şi 44% din bărbaţi). Şi deşi s-au făcut eforturi pentru a oferi tuturor şanse egale, în 2020, la activităţile de educaţie formală şi informală au participat mai puţine femei decât bărbaţi.

La fel ca la nivelul UE, şi în România, cel mai mare decalaj de gen faţă de 2010 se înregistrează în activităţile de îngrijire neremunerate cărora femeile le dedică mai mult timp – îngrijirea copiilor, nepoţilor, a vârstnicilor, a persoanelor cu handicap, activităţile casnice care necesită mult timp revin, cumva, printr-o regulă nescrisă, în sarcina femeilor – peste 46% din femei, comparativ cu 25% din bărbaţi.

Şi pentru că viitorul nu poate fi decât digital, un lucru îmbucurător este faptul că există o creştere a competenţelor informatice în rândul femeilor, mai ales în grupa de vârstă 25-29 de ani, ceea ce face ca disparitatea de gen să se estompeze în favoarea femeilor (74% femei faţă de 63% bărbaţi în această grupă de vârstă), deşi decalajul este încă mare în ceea ce priveşte specialiştii în IT (23% femei faţă de 77% bărbaţi) sau cercetătorii şi inginerii în sectoare de înaltă tehnologie (24% femei faţă de 76% bărbaţi). Persistă şi decalajul de remunerare între femei şi bărbaţi în acest domeniu, deşi el s-a mai redus.

Ceea ce lipseşte cu desăvârşire din domeniile măsurate de EIGE este scorul pentru violenţa de gen – violenţa din partea partenerului, violul şi femicidul, în toate valenţele lor – prevalenţa, severitatea şi dezvăluire). EIGE şi-a propus să culeagă date administrative în acest sens, însă rezultatele vor fi publicate abia în cadrul indicelui egalităţii de gen pentru 2024, neexistând în prezent date noi care să permită actualizarea acestui scor. Scorul va fi, cel mai probabil mult diferit de cel anterior, având în vedere că, în perioadele de carantină impuse de pandemia de COVID-19, femeile aflate în relaţii violente au fost blocate în casă şi expuse agresorului lor pe perioade lungi de timp, confruntându-se cu un risc mai mare de violenţă domestică. Obiectivul general nu este reducerea decalajelor în ceea ce priveşte violenţa între femei şi bărbaţi, ci eradicarea completă a violenţei.

Article published on Bursa.ro